No, cum s ar zice am văzut Tărâmul Nomazilor regizat scris și editat de Chloe Zhao. Am citit într o parte și în altă parte că este greu de urmărit, că ne arată acea parte tăioasă a vieții. Nu am simțit asta. Cred că există părți mult mai tăioase decât realitatea prezentată în acestă peliculă.
Și da este tăios și real și plin de înțeles. Și cred că ne învață despre visul american și cât de mult sau cât de puțin trebuie să credem în el. Uitându mă la acest film mi am reamintit de “into the wild” care îmi pare mai bun și mai emoționant și mai real. Este clar că acest film este foarte bine jucat de Frances, simplitatea filmărilor, mediul natural și iluminatul natural fac să fie un film bun și de văzut și poate de revăzut.
M am uitat la niște interviuri cu Chloe și Frances care vorbeau despre film și despre oamenii întâlniți pe drum și chiar sunt multe lucruri de învățat. Cred că în noi, în toți, există acel spirit de libertate și călătorie, fără să ne uităm în spate. Cred de asemenea că noi românii suntem crescuți cu prea multă siguranță și că ne am arunca cu greu într-o dubiță, măcar pentru o perioadă, ca să vedem lumea, așa măcar în România cel mult Europa.
Este clar un film sensibil, un film care ne arată acei oameni care nu i vor pe ceilalți lângă ei, acei oameni care caută singurătatea, acei oameni care fug de ce le au făcut alți oameni și cărora le este greu să ierte și să uite, și sunt și acei care iartă și uită și îi ajută pe ceilalți să ierte și să uite.
Cred totuși că filmul este unul romantic sau romantizat pentru că nu ne arată nepărat sau cu adevărat viața de zi cu zi a unui nomad. Singuranța mai ales pentru o femeie, costul sănătății în caz că apar probleme, costul mâncării, costul combustibilului, unde face duș, cum își menține igiena. Până la urmă nomad sau casnic ai nevoie de aceste lucruri. Acum, normal că pentru povestea asta nu era neapărat important să aflăm asta dar cred că pentru a avea o privire corectă de ansambul a vieții de nomad era frumos dacă aflam și aceste detalii.
No, acum. Mi ar plăcea să am o dubă si să trăiesc o perioadă ca femeia asta. Cred că te ajută să te descoperi și să descoperi oameni. Și să înveți să trăiești frumos departe de multa prostie omenească, consumerism și orgolii, oameni needucați și fete/băieți din plastic. Și da, rămîi cu întrebări după filmul asta și înveți că n are rost să trăiești în trecut. Până la urmă ne am născut pentru prezent, nu pentru trecut și viitor.